Liberul arbitru. Pot, fac, reușesc!

De câte ori ți-ai spus că tu nu meriți așa o întâmplare nefericită, sau că tu iți dorești foarte mult un lucru anume si totuși nu îl poți obține? De câte ori ti-ai pus întrebarea DE CE? De câte ori ți-ai răspuns la ea? Sau spune-mi de câte ori te-ai intrebat cine îți creează viața și cum o creează? După ce criteri se indrumă? Cum hotăraște acel cineva ce e bine si ce nu pentru tine? Ce meriți si ce nu?

Poate ai avut momente când ai fost furios pe viață si te întreba-i de ce tocmai ție ți se intâmplă astfel de lucruri. Sau te intrebi vreodată de ce dorința ta de a avea o casă sau o familie sau o mașina sau de ce nu, un loc de muncă mai bun, nu se împlinesc? De ce doar dorințele tale nu se împlinesc?

Dacă Dumnezeu, cel care ne-a creeat este atât de mare si iubitor, atît de puternic și blând, de ce nu ne-a dat o viață frumoasă pe care să o trăim fericiți și să ne bucurăm de ea in pace? Sunt sigură că în momente mai furtunoase din viața ta ți-ai pus o astfel de intrebare, chiar dacă nu exact cum am scris-o eu dar asemănătoare. Care ți-a fost răspunsul?

Eu cred cu tărie că Dumnezeu a creat perfecțiunea! Poate te întrebi de ce spun asta, poate te gandești că eu trăiesc intr-o lume paralelă cu a ta, daca afirm astfel de lucruri când in jurul nostru defapt se întâmplă atâtea nenorociri, dezastre și lucruri rele.Totuși in ciuda acestor lucruri, eu imi susțin ideea că totul e perfect! vin si cu explicația pentru cei care sunt interesați de o astfel de idee dar si pentru cei care in momentul de față spun cu tărie că am înnebunit dacă eu cred că atâta răutate e perfectă.

Să zicem că toți cei care citim acum aici suntem de acord că Dumnezeu ( Creatorul, Alah, Buddha, Universul, Zeul, sau cum vrea fiecare să îl denumească) este creatorul nostru și a tot ce ne inconjoară. Ce cred eu acum si ce vreau defapt sa evidențiez este faptul că atunci când a creat omul, Dumnezeu a creat și liberul arbitru pentru fiecare din noi. de ce spun asta …. pentru că Dumnezeu a creat omul dupa chipul și asemănarea lui. Astfel in fiecare din noi există o bucățică ruptă din El, fiecare am fost cadorisiți cu o bucată de divin… din divinul Lui. Astfel fiecare are propria divinitate in el, fiind o bucatică de Dumnezeu. Și astfel Dumnezeu ne-a dăruit liberul arbitru, oferindu-ne puterea creației, prin care fiecare își creează propria viată. Însă Adam si Eva au avut și ei un rol important, datorită faptelor lor noi oameni am primit si binele si răul, și astfel in functie de ce avem de învățat și de cât de repede învățăm, avem parte de lecții, pe care insă divinul nostru le-a creat și cărora noi avem puterea să le punem capăt sau nu. Alegerea ne aparține.

Deci, consider că acțiunile noastre si viața noastră nu este prestabilită dinainte de către Dumnezeu , soartă, destin sau cum altfel ați dori să îi mai spuneți. Când ne naștem avem anumite lecții de învățat, aceste lecții, noi le alegem in funcție de ce vrea divinul nostru să invețe și pentru a ințelege ce spun vă invit să citiți un articol scris acum ceva timp unde este explicat pe înțelesul fiecăruia acest lucru, articolul îl găsiți aici https://anitamateoc.com/2019/09/16/nimic-nu-e-intamplator/.

Revenind, imi doresc să înțeleagă cât mai multă lume că suntem proprii creatori , noi creăm viața. Noi ne creăm viața prin gând cuvânt si acțiune. Și pentru ca exemplele funcționează cel mai bine, am să vă dau câteva :

Care expresie iți pare mai pozitivă:

Știu că nu pot sa reușesc sau Știu că e mai dificil ,insă am incredere că reusesc?

Și acum că ai ales care pare mai optimistă pentru tine ,iti pun întrebarea: Care expresie o foloseai până acum? Și care o vei folosi de azi înainte?

Acum am să mai dau un exemplu de autosabotare in viață, o autosabotare care o facem mulți si puțini o conștientizăm, o identificare prin care ne creăm viața si ne creăm modul prin care trăim si ne punem singuri piedici. Fiind femeie am să ma duc pe modelul feminin, insă e exact la fel de valabil și la bărbați.

-Cine ești tu?

-Sunt mamă!

Și cât ne mai mândrim când facem o astfel de afirmație!

Și acum o să ma intrebați ce e rău în asta?

Hai că explic.

Care e rolul mamei? Să îngrijească, să gătească, să spele, să calce, să se joace cu copilul. Totul se învârte în jurul copilului. De acord până aici?

Ce se întâmplă în mintea unei persoane care spune că e mamă?

Mama e un rol! Un rol în care femeia se identifică. Dar care sunt consecințele în viața persoanei care joacă rolul unei mame? Acea persoană se va comporta conform rolului.

De exemplu: O mamă are timp sa facă un rebus, să citească o carte sau să se aranjeze? Cu siguranță nu! Trebuie, și subliniez trebuie, sa grijească de copil toată ziua bună ziua.

O mamă are vise, hobby-uri sau țeluri? Da are… sa ingrilească perfect copilul, pentru altceva nu este timp.

Mama face sex? Pfui, ce scârbos, cum să facă mama sex? Mai ales cu tatăl? Adică prin simplul fapt ca părinții unui copil se strigă așa intre ei: mama si tata, spune multe. Ceva in genul, soțul către soție: -Mami hai să facem sex, sau ma rog dragoste. Adică mintea ce percepe…. Că soțul a chemat-o pe mama lui…. pentru că mamă la un bărbat e doar una…. cea care ii dă nastere…. cam vulgar acest exemplu, da’ na asta se întâmplă in mintea multora și ne mirăm de ce moare pasiunea si pleacă tot preludiu făcut cu atâta sârguință o zi întreagă.

Apoi mai sunt si alte roluri pe care le luăm , atât ca bărbați cât și ca femei:

– Eu sunt șef…. deci doar eu știu tot.

-Eu sunt ortodox, deci toate celelalte religii sunt de prisos.

– Eu sunt bun, asta înseamnă că există ceva rău.

Și exemplele pot continua. Ideea este că noi ne creeăm viața si rolurile pe care ni le asumăm influnețează la maxim această creație.

Înainte să inchei, doresc să subliniez și puterea gândului, a cuvântului și al acțiuni. E necesar să învățăm să fim mai optimiști și să înlocuim incet și prin mult exercițiu anumite expresi din gândire si vorbire ca mai apoi acțiunea și rezultatul să fie cea care ne-o dorim defapt.

Ceva in genul: În loc de nu pot, nu reușesc, nu imi permit să folosim Azi am chef să fac altceva sau va fi un pic mai dificil insă reușesc.

Iar dacă spunem că nu reușim, indiferent că noi gândim că există o șansă să reușim totuși, să nu ne surprindă rezultatul: adică eșecul. Pentru ca rezultatul să fie unul pozitiv, atât gândul cât și vorba și acțiunea e nevoie să fie una și aceași.

Puterea noastră este enormă, esențial este să știm că o avem.

În incheiere spun doar atât:

Acum sunt o Femeie, frumoasă , pot să îmi creez viața care mi-o doresc, pentru că atunci când știu, fac totul să reușesc.

Și dacă reținem din articol cuvintele subliniate, e perfect: Sunt o femeie frumoasă care pot, fac si reușesc! Valabil si pentru bărbați în aceași măsură!