Aștepți sau trăiești?

De prea multe ori mi s-a întâmplat sa ma trezesc ca aștept. De toate și orice…. Aștept!

Aștept week-end-ul, aștept vacanta, aștept sa se facă ora 6,astept pe cineva, aștept undeva, aștept sa se termine perioada asta…. Aștept, aștept, aștept!

Ce aștept defapt? Aștept sa treacă timpul, acel timp prețios, pe care nimeni și nimic nu mi-l poate da înapoi? Aștept sa treacă viata? Și ma plâng ca nu am timp de x lucruri. Poi, cum sa am timp, când îmi petrec viata, așteptând? Cum?!

Și cireașa pe tort este cand mai așteptăm și ca persoana x sa facă un lucru, ca persoana y sa i-a o decizie și persoana z sa își ceara scuze. De când lăsăm ca viata noastră sa fie o dictare ca în clasa 1?

Noi când mai avem timp sa trăim în atâtea așteptari? Ne tărâm de la o așteptare la alta și ne plângem de mila ca suntem obosiți.

Ce așteptăm? Bătrânețea? Moartea? Neputințele? Lipsa de dorințe?

Un copil așteaptă sa meargă la școală, apoi sa crească mare, sa meargă la un liceu, sa cunoască prima dragoste, primul sărut, așteaptă sa înceapă lucrul apoi așteaptă sa cunoască persoana potrivita, așteaptă sa se căsătorească, așteaptă sa aibă o casa a lui, o mașină, așteaptă sa aibă copii. Apoi e prea ocupat cu copii, nu are timp pentru el, asa ca așteaptă sa crească copiii sa fie la casa lor…. Cam 25 de ani…. Și după…. Se trezeste și se întreabă : Unde e viata mea? Când au crescut copii asa mari? Eram prea absorbit de lucru și de așteptări și nu am apucat sa trăiesc. Unde îmi sunt zilele? Acum ce fac? Sunt prea bătrân și fără putere. Am obosit de atâta viata în așteptare…. Acum voi aștepta moartea ca sunt prea lipsit de energie sa mai fac ceva, sau sa mai merg undeva. Am așteptat sa crească copii mari ca să încep să îmi trăiesc și eu viata, însă acum sunt prea obosit ca să mai merg la un coafor, la un cinema, într-o excursie sa vad și eu lumea sa adun amintiri, sunt obosita sa ma mai aranjez, sa ma iubesc!

„Ea a așteptat o viata întreaga printul pe cal alb, dar pana la urma a venit doar poștașul cu pensia”

„Viata nu este despre a aștepta ca furtună sa treacă. Este despre a învață cum să dansezi în ploaie” Vivian Greene

Exact! Învață să trăiești acum cu ceea ce ai! Nu este timp pentru a aștepta. Ceea ce ai acuma este ceea ce ți se potrivește și rezonează cu tine, cel de acum! Iar ce vei avea mâine, nu va mai fi la fel, căci tu nu vei mai fi la fel. Omul potrivit la momentul potrivit!

Dacă aștepți după ceva înseamnă că nu rezonezi și nu te potrivești cu acel ceva acum. Dar pentru asta, timpul nu se oprește, din contra viata trece, ca ai urcat în vagon ca nu. Tu o faci sa merite a fi trăită. Trăiește fiecare moment exact asa cum vine și i-a din el ce e mai potrivit pentru tine.

Cum? Simplu! Sunt atâtea tehnici în ziua de azi, e necesar doar sa vrei sa le vezi. Însă e important sa practici consecventa, pana, a trai în prezent devine un obicei, un reflex, o parte din tine.

Hai totuși va dau un exemplu. Câțiva pași pentru a trai acum.

Pasul 1

Zâmbește. Fă lumea ta mai fericita cu zâmbetul tău.

Pasul 2

„Dacă în drumul tău întâlnești un om prea obosit să-ți poată dărui un surâs lasă-i-l pe al tău” Dale Carnegie

Pasul 3

Restul vine de la sine!