Nevoia de conflicte în cuplu!

Cu siguranță vi s-a întâmplat și vouă sa va treziți în mijlocul unui conflict furtunos și nici măcar sa nu știți de la ce a pornit furtuna asta imensa care acum pare ca va scos toate la suprafață. Eu recunosc, am trecut cu siguranță prin câteva astfel de momente.

Totuși de unde apar asa din senin, fără nori, ci direct din seninul cerului? Cum apar? Și cel mai important ce facem în mijlocul unei furtuni? Astea sunt câteva întrebări la care voi răspunde azi din punctul meu de vedere, în funcție de ceea ce am experimentat și observat în propria mea piele, iar apoi din ceea ce am citit și studiat în legătură cu aceste subiecte.

Începutul unei relații e întotdeauna frumos, cuvinte dulci, gesturi, fapte…. Dar pe măsură ce timpul trece, oameni se schimba, își dau jos măștile și apar certurile. Din te miri ce! Defapt nu te mai miri pentru ca habar nu ai de la ce a pornit și pe ce sa te miri!

Încep cu o concluzie: când ne certam, ne este frica ca pierdem persoana draga. Certurile în cuplu se creează din teama ca unul din parteneri nu e destul de implicat în relație și efectiv o sa îl pierdem! Certurile apar din frica de suferință și abandon!

Voi fi mai explicita pentru a înțelege acest lucru. Consider ca exista doua situatii:

1. Când celalalt ma apreciază eu am valoare, dar când celalalt ma critica, am senzația ca îmi pierd valoarea. Și atunci creez cearta ca eu sa câștig și sa îmi i-au înapoi valoarea, sa îmi câștig înapoi valoarea!

Apropo, știați ca o cearta nu poate fi câștigată? Cearta e un cuvânt cu conotație negativa în mintea noastră, iar ceva negativ nu cred ca vrem sa câștigăm?! Deci și la câștigarea unui conflict ne autosabotam. Nu poți câștiga pentru ca mintea asociază câștigul cu o bucurie, pe când cearta poate semnifica multe, dar totusi bucurie nu prea.

2. Cealaltă situație este cand, o persoană are apreciere doar pentru propria persoana, este egocentric aș spune, și partenerul cauta din nou să își acopere nevoia de afecțiune, dând naștere conflictelor, prin care crede ca va câștiga iar partenerul egocentric, îl va aprecia totuși și pe el.

Și uite cum ne întoarcem la teama ca celalalt nu este implicat în relație îndeajuns și ne este frica ca îl vom pierde. Asa ca hai mai bine sa ne certam, ca asa ne arătăm cât suntem de valoroși…. In ce oare?

Soluții și explicații

La fel cum un cuplu e format din doi, la fel este și o cearta, formata și întreținută de doua persoane. Atunci când unul are „nevoia” de conflict, dar celalalt în loc sa ii răspundă cu aceasi moneda, adica cearta, ii oferă apreciere, iubire, afecțiune, automat nevoia de conflict dispare, pentru ca golul nevoii, este umplut cu sentimente pozitive care balansează negativul și ajungem la echilibru.

Deci, cea mai buna soluție este afecțiunea, iubirea și aprecierea. Dacă totuși încă nu stăpânim atât de bine partea aceasta de autocunoaștere ne iritam rapid iar nevoia de conflict apare în noi, când celalalt inițiază cearta, ideal ar fi sa conștientizăm începutul unui conflict și sa spunem ceva de genul : Iubit-o/Iubitule sunt la limita! Nu îmi doresc acum o cearta, asa ca aleg sa ma retrag sau chiar sa plec o ora poate doua, pana se așează toată tensiunea, după care revin sa discutam despre ce crezi sau credem ca a iscat aceasta nevoie și care este soluția sa nu mai apară. În acest caz însă este nevoie ca după ce se așează nervii chiar sa revenim la discuții. Altfel se aduna și apar altele mai mari cu mai multe capete. Balaurii ăștia!

Plus ca, atunci când suntem nervoși, iritați, la limita, puși pe a ne arata unul celuilalt superioritatea, adica puși pe cearta, orice vom spune către partener, sau el nouă, în fapt nu ajunge nicăieri, pe o ureche întra, pe alta iese sau nici nu mai ajunge pana la urechi. Doar ne va enerva și mai rău ca nu putem sa ne facem auziți în fata celuilalt și cearta va lua proporții. Altfel spus va fi doar teoria fără practica. Da măcar de ar fi teorie, ca nici aia nu e.

Pauza de o ora, doua, pot fi și trei, cred ca este o idee ideala pentru început măcar. Când reveniți și tensiunea nu mai exista, fiind mult mai calmi, informația în urma discuției ajunge la parteneri și sunt șanse mult mai mari ca aceasta sa fie procesata ca către creier.

Acum, pentru a nu ne mai victimiza în fiecare cearta și pentru a nu găsi doar vina celuilalt, am sa va mai spun ceva, ce pe mine m-a ajutat foarte mult:

Persoana care este lângă tine, e cea mai potrivita pentru tine în acest moment. Tu a-i ales-o! Și chiar dacă aveți conflicte, este pentru ca nevoia ta asta este, pentru ca tu ai de vindecat ceva acolo. Astfel ai ales în viata ta o persoană care poate declanșa aceste lucruri. În acelas timp nu asta este soluția. Răspunderea ta, fata de tine, este sa înveți sa conștientizezi, accepți și vindeci ceea ce vine la suprafață.

Ai ales aceasta persoana pentru a îți face pe plac, iar dacă asta înseamnă să îți satisfacă nevoia de conflicte…. Apoi ai grija ce îți dorești

Aceste nevoi, majoritatea, vin din copilărie, este poate felul în care am trăit și astfel ego-ul nostru cere în continuare sa ii fie satisfăcută nevoia și ca adult. Este obișnuită, și este fără sens sa schimbam partenerul, crezând ca el e de vina, aceleași răni și nevoi, vor apărea în toate relațiile noastre, pana când punem punct, ne oprim din fuga și vindecam tot ceea ce este „stricat” în noi! Și totul se poate repara! Totul are o rezolvare!