Masochism spiritual

Azi am obosit! Am obosit sa lupt contra mea!

Azi am obosit, pentru ca am înțeles! Și hotărăsc sa ii pun punct aici și acum!

Ma frământă de o perioada (cam lunga) ideea ca eu nu pot sa iert! De ce nu pot?

În timp, am înaintat un pic, și acum spun: Eu nu pot sa iert, pentru ca nu m-am iertat pe mine, în primul rand! Și consider ca în momentul în care sufletul tău iartă persoana ta, mintea ta, automat, de la sine vine și iertarea fata de ceilalți.

Teoria spune, sa accepți ceea ce ți s-a întâmplat, după care sa te ierți pe tine pentru ceea ce ai făcut, sau nu ai făcut, pentru a ajunge în a cea situație!

Bun! Da pana azi, cam atât! M-am blocat! Defapt am permis sa ma blochez! Nu găseam calea mai departe. Totuși cum iert?

Teoria e una, practica, bat-o vina!

Și ca un cui, întrebarea asta se adâncea în mine tot mai mult cu fiecare bătaie a acelor de ceas. Cum iert? De ce nu pot ierta?

Și apoi apare… El…. Marele triumfător. Motivul neiertari mele!…. Apare masochismul! Masochismul spiritual!

Defapt, eu nu îmi dau voie sa ma iert! Eu am hotărât ca trebuie sa sufăr. Știți vorba aia: – Prima data suferință apoi fericirea! Sau : – Prima oara ploaia apoi soarele.

Exact asa mi-am implementat și eu în minte, din copilărie și pana azi probabil. Prima oara TREBUIE (https://wordpress.com/block-editor/post/anitamateoc.com/495– în acest articol explic de ce nu e bine sa folosim cuvântul trebuie) , trebuie sa sufăr, și abia apoi pot sa îmi permit sa ma bucur.

Și uite asa mintea mea a hotărât ca suferința, are prioritate. Apoi, ete na, ca eu azi hotărăsc ca bucuria e prima!

Azi am obosit, și azi renunț la suferință, la lupta, la masochism, la durere. Azi renunț la a-mi face mie rău! Azi mi-a ajuns!

Pot fi fericita și fără sa sufăr mai întâi.

Prin masochism, eu ma pedepseam sa nu ma iert pe mine, pentru ca asa sufăr pentru toate greșelile mele.

Stii cum erai pedepsit în copilărie, fie pus la colt, fie prin alte metode? … Sa plătești prin durere pentru ca ai greșit. Apoi asta făceam și acum…. Doar ca nu ma pedepsea nimeni din exterior, ci ma autopedepseam.

Prin masochism, hotăram , ca a pune valoare pe mine, e greșit!

Prin masochism, credeam ca e corect sa ma judec!

Prin masochism, nu îmi permiteam sa ma bucur de viata și de ceea ce am!

Masochismul mi-a blocat calea. Eu am permis sa mi-o blocheze.

Când te masochizezi, ceea ce ești tu în interior, cu adevărat, nu coincide cu ceea ce emani, și apoi te miri și te întrebi de ce nu atragi lucruri bune în viata ta?! Simplu! Atragi ce emani! Masochismul îți cere sa te pedepsești, chiar dacă tu nu ești asa în interior, ceea ce emani este nevoia de pedeapsa, nevoia de nefericire!

Așadar, azi, am hotărât, ca eu ma iubesc, ma iert, și ma accept exact asa cum sunt!

Azi i-au bariera masochismului din calea mea și înaintez!