Vrei schimbare sau suferi de invidie?

Hotărâți-vă oameni buni ce vreți? Vreți schimbare sau nu? Dacă nu vreți, lăsați-o baltă, ca e cel mai simplu, dar nici nu va plângeți apoi! Iar dacă vreți schimbare apoi acționați! Degeaba stam si ne plângem dar de făcut nu facem, ca comoditatea si zona de confort e prea mare.

Acțiune! Acțiune! Acțiune! Asta e cheia schimbărilor!

Tot mai mulți oameni aud ca se plâng, si spun ca vor o schimbare, dar unde ii actiunea? Când ii intreb care e soluția? se blochează! A, pai trebuie sa găsim si soluția? Da mă, ar fi o idee sa găsești o soluție, dacă vrei sa ieși din mizeria pe care singur ti-ai creat-o! Asta dacă nu cumva crezi ca ai venit in viata asta sa treci doar prin ea cum trece un cuțit printr-un tort. Fără intamplari de povestit, fără bucurii, fără iubire, fără nimic! Eu cred totuși ca viata asta e mai mult, am venit aici pe pământ sa învățăm ceva, nu doar sa vedem pământul! Dar măcar de l-am vedea ce bine ar fi!

Și sa știți ca nu spun lucrurile astea, asa sa ma aflu in treaba, ca asa imi tuna mie sa va ‘mustruiesc’ un pic, le spun pentru ca am doua exemple concrete, in care oameni lasă ego-ul sa hotărască in locul lor.

Primul exemplu, este cel legat de participarea la anumite intalniri sau evenimente care te pot învață ceva.

Recent, am fost la un eveniment frumos, la care am participat cu mare drag! Deasemenea in ultima perioada am participat la numeroase evenimente frumoase si plăcute, cu multe de invatat! Ce am constatat insa nu a mai fost atât de plăcut! Spun asta pentru ca auzeam lumea cum isi dorea schimbarea si anunțau ca vin la eveniment, ca abia așteaptă, ca ce fain va fi, si o spuneau o grămadă de oameni, astfel ca organizatorii, incepeau sa isi facă planuri, cum fac sa fie locuri destule, apa destulă, cafea si toate cele necesare, cand colo, surpriza, incepe evenimentul si pac, maxim 10 persoane. Unde is restul? Si nu, nu vorbim de evenimente mici, necunoscute, e vorba si de oameni cunoscuți, de mari traineri ai momentului, cu reclama si marketing bine pus la punct, si totuși cu un număr mic de participanți.

Va zic sincer, am început sa imi pun intrebari! De ce doar atâția? Ce se intampla? Iar după un pic de analiza si studiu a venit si răspunsul surprinzator.

Oameni considera ca stiu totul, ca ei sunt perfecți, ca nu au nimic de învățat, ca nu au ce cauta in astfel de locuri, ca se injosesc dacă merg, defapt, scuzați, nu oameni considera asta, ci EGO-UL! Da ego-ul nu ne lasă să ne dezvoltam!

Apoi dacă stim asa bine toate, de unde ‘mama sărăcii’ avem atât de multe probleme, griji, stres, necazuri si nefericire? De unde? Va intreb eu pe voi?

Lăsați-l incolo de ego si rușine, luați in mana o carte buna si citiți, puneți mana pe telefon si sunați pe cineva in MĂSURĂ să vă ajute si puneți-vă niște incaltari si mișcați-va fundul la evenimente de calitate. Vreți schimbare, acționați! Nu vreți, stați acasă si va plângeți de mila.

Al doilea exemplu, e unul mult mai personal, iar după ce il citiți, nu aveți decât sa ma judecați, ca fix nici in cot nu ma doare! Prefer sa spun lucrurilor pe nume!

Cei care ma urmăresc, si va mulțumesc pentru asta, stiu ca atât pagina de Facebook cât si blog-ul, le-am creeat recent. Toate bune pana aici. Insa ce nu stiu, e, ca pe pagina personala de facebook, am un număr relativ mic de prieteni, 400 si câțiva, asta pentru ca, consider ca dacă nu cunosc acea persoana nu am de ce sa o adaug (vorbesc de pagina personala), deci da, toți din lista (cu foarte mici excepții) i-am văzut măcar odată in viata, si pot asocia poza cu o față reala.

În momentul când mi-am creat pagina, primul pas pe care l-am făcut a fost sa imi invit prietenii de pe pagina personala sa imi dea un like, si situația creata m-a pus pe gânduri. Adică din 445 de prieteni, mi-au dat like in jur de 50. Unde is ceilalți? Nu ma intelegeti greșit, nu judec, fiecare are liberul albitru sa facă ce vrea, dar după ce am întrebat oameni pe fata si după ce am observat unele lucruri, am ajuns din nou la concluzia, ca EGO-UL, bata-l vina, e buba!

Acum, nu ma incalzeste cu absolut nimic like-ul vostru, le-am primit oricum din locuri de unde nu ma așteptăm, de la necunoscuți cărora totuși le pasa si sunt dovada ca le place. Dar spre binele vostru, faceti bine si puneți-l la punct pe domnul EGO. Lăsați la o parte gândurile de genul: A, pai cum sa ii dau eu like la asta, ca apoi va fi mai presus de mine, cum sa ii dau eu like ca doar nu e ea mai buna ca mine. Apoi uite ca se crede si asta mare acum ca are si ea o Pagina si vrea like.

Nu, nu vreau like-ul tău, tine-l pentru tine! Dar dați-l tie măcar! Pune preț pe tine măcar, ca si asta uitam sa facem.

Și știu ca nu e doar cazul meu, vrem sa ne schimbam, sa ajutam tara, sa se schimbe ceva in bine, dar noi, cunoscuți nu ne ajutam între noi, ne ajuta cei necunoscuți mai degrabă. Nu suntem uniți deloc (ca popor) doar vrem… Nu oferim nimic. Mai bine fierbi in suc propriu si suferi de invidie, urmărind oameni online pe ascuns, crezând ca ei nu știu. Pana devii obsedat si intri in depresie ca tu nu ai! Pai ‘ete na’ ce sa ai? Ai ce ai dat! Ura ai dat altora? Ura iti trimite si universul. Bucură-te de el ca tu ți l-ai creat!

Lăsați-vă like-urile vouă, am creat blogul si pagina, pentru ca asa am vrut eu, pentru ca sunt mulțumită dacă din 100 de oameni care citesc aici ceva, 1 va primi un click, o strafulgerare de moment si va stii incotro sa o apuce pe drumul ce il așteaptă.

Asa ca, pana nu pui ego-ul la punct, nu am cum sa ajung, prin scris, la tine, cel fără măști. Pana nu lași ego-ul, lasă si like-ul tău pentru tine.

Ego-ul e arma greșită cu care vrei sa lupți impotriva mea!

De data asta e un articol fără poza, pentru ca ar fi fost fain sa pun o poza supărată cu mine sau iritată, nervoasa…. Dar nu am reușit sa imi fac una…. In toate zâmbesc!😁😄😊😀