Învață să radiezi!

O alta lecție primita și conștientizata a fost : 2. Sa ma iubesc dacă vreau sa fiu iubita, altfel spus iubirea de sine.

Apoi cum ‘mama ei de viata’ sa ma iubească cineva, dacă eu nu o fac?

Era clar ca nu ma iubeam, nu dădeam doi bani pe mine, prioritar era copilul, soțul, casa, serviciul, prietenii, mama și lista poate continua. Eu eram la coada ei!

Tu te-ai întrebat vreodată a cata ești pe lista proprie a iubirii?

Ce nu înțelegeam pe atunci, era ca degeaba vreau eu sa ofer prioritate altora în viata mea ca nu se poate. Dintr-un rezervor gol, poți sa umpli alte rezervoare? Treceau zile, în care eu nici măcar nu ma uitam în oglinda, oricum îmi era rușine, da rușine, de ceea ce vedeam și treceau săptămâni întregi în care nu puneam mana pe machiaje sau parfum, sa ma tund, deci nu sa ma coafez, un simplu tuns, mergeam la câteva luni, dar nu 2-3,ci ma degrabă 10-11 ca să nu spun direct un an. Și toate astea ca să am timp sa ma ocup de toți ceilalți, ca să fiu eu cea buna care renunț la lucruri, ca doar sunt detalii, nu contează, în favoarea altor lucruri de care aveau nevoie ceilalți.

Îmi scăpa faptul ca aceste detalii, care nu contează, defapt contează mult mai mult decât credeam. Adică dacă eu ma simt bine în pielea mea și ma iubesc, asta voi arata și lumii, încrederea de sine vine din interior, o emani atunci când ești mulțumită cu tine.

Faptul ca ma machiez dacă asta simt, ca ma aranjez, ca îmi cumpăr haine frumoase în care sa ma simt frumoasa, faptul ca am grija cum îmi petrec timpul, cu cine mi-l petrec, ce cărți citesc, la ce evenimente ma duc, înseamnă că dau timp pentru mine. Și timpul e cel mi prețios, astfel eu devin prețioasă pentru mine.

Multă vreme ma întrebam cum pot deveni mai feminina? Oare machiajul, hainele, și tot acest tacâm, de ce nu ma ajut? Mi-a trebuit un timp sa înțeleg ca feminitatea și gratia vin din interior, le emani atunci când faci lucruri frumoase pentru tine. Nu machiajul te face feminina, ci starea care ți-o da faptul ca ești machiata.

Punctul care m-a făcut sa spun, pana aici, a fost rușinea care o simțeam eu cu mine.

Îmi era rușine sa ma uit în oglinda, îmi era rușine sa arat asa cum arătăm, la brat cu soțul meu și de mana cu copilul. Îmi era rușine sa îmi spun părerea pentru ca ma consideram un nimeni.

Îmi era rușine cu mine, pentru ca singurele „complimente” pe care mi le făceam erau: sunt un nimeni, sunt urata, nu îmi place de mine, am parul neîngrijit, ochi prea mici, am picioare urate, am celulita și vergeturi, și asa mai departe. Nu înțelegeam atunci, ca lucrurile acestea care mi le spuneam se adevereau pentru ca asta era ceea ce îmi implementam în inconștient, oricât ma aranjam și ocupam de mine nu era deajuns, trebuia umblat in interior în primul rand.

În schimb, azi ma iubesc, pentru ca asa vreau eu. Ma iubesc pentru ca am învățat sa ma încurajez și sa îmi schimb mentalitatea despre mine, sa îmi scot implementarile din cap și sa le înlocuiesc cu altele frumoase. Azi, ma iubesc, pentru ca sunt frumoasa, am ochii minunați, plini de iubire, corpului meu ii mulțumesc pentru ca ma găzduiește și ma ajuta sa ajung dintr-un punct în altul, de exemplu, îmi iubesc vergeturile și celulita pentru ca sunt dovada ca corpul meu m-a ajutat sa devin mămică.

Azi, las rusinea și prind curajul de a face un pas în fata, sa recunosc aceste lucruri în fata mea și apoi în fata voastră.

Acum știu ca atunci când am grija de mine, aceea stare de frumusețe interioara este emanata prin zâmbet prin ochii strălucitori și prin fiecare por care exista.

Nu vreau sa ma credeți de toate astea pe cuvânt, totuși analizați poza….

Azi ma iubesc și ma accept, exact asa cum sunt!