Visul și visatorul

„Absenta rezistentei reprezinta cheia către cea mai mare putere din univers. Datorita ei, conștiința (spiritul) este eliberata din închisoarea formei. Absenta rezistentei interioare fata de forma, fata de ceea ce este sau se întâmplă, înseamnă negarea realității absolute a formei. Opunerea de rezistenta face ca lumea și lucrurile lumești sa para mai reale, mai solide și mai trainice decât sunt, între aceasta incluzând lumea și ego-ul cu o pondere și o importanta absolute, care va determina sa va luați pe voi înșivă și lumea foarte în serios. Jocul formelor este atunci interpretat în mod eronat ca o lupta pentru supraviețuire, iar dacă aceasta este percepția voastră, atunci ea devine și realitatea voastră.

Numeroasele lucruri care se întâmplă, numeroasele forme pe care le îmbracă viata au o natura efemera. Toate sunt trecătoare. Lucruri, corpuri și egouri, evenimente, situații, gânduri, emoții, dorințe, ambiții, temeri, drame… Toate acestea vin, pretind a fi mai importante decât orice și dispar înainte sa va dați seama, topindu-se în neantul din care au venit. Au fost vreodată reale? Au fost vreodată Altceva decât un vis, visul formelor?

Dimineața, după ce ne trezim, visul de peste noapte se evapora, iar noi spunem: ” Ah, n-a fost decât un vis. N-a fost real.” dat ceva din visul acela trebuie sa fi fost real, altfel n-ar fi putut exista. În apropierea morții s-ar putea sa privim înapoi spre viata noastră și sa ne întrebam dacă n-a fost cumva doar un vis. Chiar în acest moment ați putea privi înapoi spre concediul de anul trecut sau spre drama petrecuta ieri și a-ți putea vedea ca sunt foarte asemănătoare cu visul de noaptea trecută.

Exista visul, și exista cel care îl visează. Visul este un joc de scurta durata al formelor; este lumea, relativ reala, nu reala la modul absolut. Apoi exista cel care visează, realitatea absoluta în care formele vin și pleacă. Cel care visează nu este persoana. Persoana face parte din vis. Cel care visează este substratul în care apare visul, cel care face posibil visul. Este absolutul din spatele relativului, atemporalul din spatele timpului, conștiința din interiorul și din spatele formei. Cel care visează este conștiința însăși, ceea ce sunteți.

Scopul nostru actual este sa ne trezim în interiorul visului. Atunci când suntem treji în vis, drama pământească creata de ego își găsește sfârșitul și un vis blând și minunat ii i-a locul. Aceasta este pământul cel nou. ” Fragment din cartea Un pământ nou de Echart Tolle, o carte draga sufletului meu.