Pentru totdeauna! Diferența dintre mila și compasiune!

Mila este un sentiment de vibrație joasa, prin care se produce o separare. Mila este frică.

În momentul în care ți-e mila de cineva as spune ca te crezi superior, se creează sentimentul de superioritate pentru ca te pui în situația celuilalt și ajungi sa te bucuri ca tu nu ești acolo, „Ha ha, tu ești jos dar eu sunt mai sus ca tine”.

Deasemenea am spus ca mila este frică! Pentru ca în momentul acela (când ți-e mila) apare frica de a nu fi și tu vreodată în acea situație.

A pune mila este greșit, pentru ca în acel moment scade stima de sine a celui de care ți-e mila și te raportezi la el, ca și cum el nu ar fi capabil pentru a reuși sa se ridice.

Sa nu uitam nici de mila de sine, care eu consider ca poate deveni foarte ușor depresie. A cere mila (deobicei inconștient) înseamnă defapt a te umil pe tine, la fel cum „a da mila” înseamnă a umili pe cei cărora le-o dai.

Și pana la urma expresiile „mi-e mila de tine” sau „îmi provoci mila”, se folosesc când vrei sa jignești pe cineva, pentru ca produce diferențierea: Eu sunt bine dar tu ești vai de capul tău. Eu sunt mai sus decât tine.

Compasiunea în schimb este oferita din iubire. Compasiunea unește, are puterea de a vindeca.

Prin compasiune te întorci cu privirea către celalalt și nu apare ușurarea, ca tu nu ești în acea situație și nici frica ca ți se poate întâmpla și ție, ci mai degrabă apare empatia și dorința de a ajuta dacă se poate, fără ca ajutorul sa fie forțat, pentru ca știi ca acel om este capabil sa se ridice și singur sau va învață acest lucru. Prin compasiune oferi respect și demnitate.

Compasiunea arata ca sunteți egali, și accepți felul fiecăruia de a fi. Prin compasiune nu impui ca TREBUIE sa simtă sau sa facă într-un anumit fel, și accepți unicitatea fiecăruia.

– Mila distruge încrederea de sine pe când compasiunea oferă încredere.

– Mila impune felul de a fi, pe când compasiunea accepta ca fiecare are propriul fel de a fi.

– Mila te face sa te simți superior, compasiunea ne arata ca toți suntem egali.

Oameni sunt diferiți. Nu sunt superiori sau inferiori, mici sau mari, rai sau buni… Doar DIFERIȚI. Însă fiecare avem aceleași resurse interioare prin care putem reuși!