Eu aleg VICTORIA! Tu?

Tu ești de vina!

Din cauza ta s-a întâmplat!

De câte ori nu ai auzit aceste vorbe?
O diferență majora este atunci când tu ești cel acuzat, adica victima, sau tu ești cel care acuza, adica agresorul.
Ești în rolul de victima atunci când îți este frica sa ieși din zona de confort.

1. A, îmi este frica sa ii spun șefului părerea mea. Dacă voi rămâne fără loc de munca ce ma fac?

2. Pai, cum sa divorțez de soțul meu alcoolic și agresiv? Avem doi copii. Cum ii cresc singura?

3. Cum sa îmi părăsesc iubitul, chiar dacă m-a inselat? Poate nu îmi mai găsesc altul, am și eu totuși o vârstă la care trebuie sa ma căsătoresc.

4. Deși am 30 de ani, încă locuiesc cu părinții și sunt furioasa când îmi spun ce sa fac și cum sa fac.

5. A, pai, nu ma pot duce în vacanta, pentru ca am atât de multe de făcut. Ce bine de tine ca mergi!

Acestea sunt doar câteva exemple de victima, exemple în care se complac atât de multe persoane. Și acum hai sa vedem pe partea care o vad eu:

1. A, îmi este frica sa ii spun șefului părerea mea! Dacă voi rămâne fără loc de munca ce ma fac?

Acest caz de angajat subordonat îl întâlnim tot mai des. Și cu cât ne este mai frica de faptul ca putem fi concediați sau mustrati cu atât acceptam mai multe agresiuni. Iar șefii deobicei simt aceste frici și se folosesc de ele, devenind mai autoritari folosindu-se de puterea pe care ei cred ca o au. Acești șefi deobicei ajung șefi fără sa muncească prea mult, le place sa pupe și sa lingă rănile altora și astfel ajung undeva unde nu prea le e locul și nu știu sa aprecieze angajații. Iar angajații ajung victime și uita ca exista și alte locuri de munca, alte orașe, alte oportunități sau chiar alte tari.

2. Pai cum sa divorțez de soțul meu alcoolic și agresiv? Avem doi copii, cum ii cresc singura?

În acest caz victima accepta si prefera sa se complaca, din cauza fricilor.

Frica de a fi judecata:- ce va zice lumea?

Frica de a merge inainte:- cum ma voi descurca?

Frica de abandon:- trebuie sa stau, sa îl ajut sa se lase de bautură. În plus cum le explic copiilor?

Toate au un raspuns.

Ce va zice lumea e exact treaba lor. Niciunul din ei nu va veni sa stea în preajma lui și probabil sa mai încaseze câte o palma ca asa ii tuna lui.

De descurcat, întotdeauna găsim soluții, faptul ca acum un salar, dacă nu mai bine, merge pe bautură, țigări și poate și jocuri de noroc, crezi ca te ajuta?

Dacă ramai în continuare crezi ca se va lăsa de bautură? Ca îl ajuți sa se schimbe? Greșit! De schimbat o sa se schimbe doar dacă el vrea, degeaba vrei tu, posibil totuși ca faptul ca îți iei viata în mâini, sa îl scuture un pic dacă e destul de puternic și sa aleagă o schimbare sau posibil sa se scufunde mai tare în alcool dar măcar tu nu vei mai fi acolo sa ii suporți bătăile, cuvintele…. Agresiunile.

Iar copiii vad și aud. Dacă în suflet tu vei fi mai linistita, mai relaxata și fără atâtea frici, ei vor simți asta și vor fi mai fericiți. Dacă știi sa manageriezi situația corect și spunând adevărul, copii nu vor suferi. Copiilor le e mai bine dacă in jurul lor e liniște și pace și pot sa se dezvolte armonios într-un loc cu multa iubire. Frustrarea, tristețea, bătaia, nu ii ajuta.

3. Cum sa îmi părăsesc iubitul, chiar dacă m-a înșelat, poate nu îmi mai găsesc altul, am și eu totuși o vârstă la care trebuie sa ma căsătoresc.

In aceasta situație unii spun ca e o diferență alții ca nu, în ideea ca, de câte ori te-a înșelat? Dacă te-a înșelat odată e posibil sa fi atras asta și tu sa îl fi determinat sa facă acest lucru iar dacă te-a înșelat de 10 ori e posibil sa fie în natura lui. Părerea mea este ca e totuna.

Oricum ar fi, faptul ca te complaci în a fi victima, e alegerea ta. Scuzele le găsim ușor: – am o vârstă, când ma căsătoresc? Când mai fac copii? Astea sunt frici pe care trebuie sa le rezolvam (despre frici voi scrie în viitor un alt articol). Dacă alegem sa îl părăsim sau nu, de noi depinde dar dacă nu depășim fricile și nu muncim cu noi, vom ajunge înapoi la înșelat, ca ne va înșela actualul iubit pe care l-am iertat ca ne va înșela viitorul iubit. Atât timp cât nu rezolvam fricile noastre prin care atragem astfel de bărbați și astfel de situații, situația se va repeta, și va fi tot mai rău. Accepta ca te-a înșelat și mergi mai departe. Soluția e în noi, încrederea de sine e în noi…. Descopera-le iubindu-te.

4. Deși am 30 de ani, încă locuiesc cu părinții și sunt furioasa când îmi spun ce sa fac și cum sa fac.

Din nou, de ce te victimizezi defapt? La o astfel de vârstă dacă nu ești în stare sa te întreții, sănătos fiind, atunci accepta ca părinții sunt cei care îți dictează! Pe banii lor, pe munca lor stai cum vor ei…. Deci asuma-ți.

5. A, pai, nu ma pot duce în vacanta, pentru ca am atât de multe lucruri de făcut. Ce bine de tine ca mergi!

Invidia și gelozia sunt sentimente greu de învins. Totuși te-ai gândit cât a muncit aceea persoana ca să poată sa mearga? Sau cealaltă varianta, câte datorii și-a făcut și cât va plăti pentru ele?

Aceea persoana care merge în vacanta poate și de mai multe ori pe an, a hotărât probabil, sa iasă din zona de victima și sa accepte ca ea merita. Tu meriți?

În concluzie, starea de victima, e o stare pe care tu o alegi. În același timp, tot tu ești cel care o poate depasi. Ați plânge de mila, te blochează acolo unde ești și vei rămâne în acea stare mult și rău.

Tu ai puterea de a decide și crede-mă cand ieși din zona de confort, din zona de victima…. Ești liber. Și e atât de bine sa fi liber!

În același timp nu uita ca avem întotdeauna persoane în jurul nostru care ne pot ajuta, asta dacă și noi suntem dispusi sa cerem ajutorul și în același timp sa îl acceptam.

Tine minte:

Atunci când nu ești victima, ești victorios/victorioasa!