Nimic nu e întâmplător!

Odată ca niciodată, a existat un suflet mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

-Știu cine sunt!

Și Dumnezeu a raspuns:

-Ce îmi spui e minunat! Și cine ești tu?

Micul Suflet a strigat :

-Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zâmbit cu drag :

-Ai dreptate! Ești, într-adevăr, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit. Tocmai deslușise misterul pe care întreg Regatul dorea să-l descopere.

-Uau!, răspunse micul suflet. Asta e grozav!

Dar curând, doar a stii nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început sa își dorească sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Și astfel, micul suflet a mers din nou la Dumnezeu și i-a spus:

-Acum, ca știu ce sunt, pot sa și fiu ceea ce sunt?

-Adică vrei sa FII ceea ce EȘTI cu adevărat?, îl întreabă Dumnezeu.

-Pai, răspunse el, una este sa știu ce sunt, și cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

-Dar tu chiar ești Lumina!, ii răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.

-Într-adevăr! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plângea micul suflet.

-Asa deci?, răspunse Dumnezeu, râzând în barba. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba:

-Ar fi totuși un lucru.

-Ce?, întreabă suflețelul.

-Pai, exista doar lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce ești tu și, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa trăiești experienta a ceea ce ești, atâta vreme cât nu exista opusul a ceea ce ești.

-Adică?, întreabă confuz micul suflet.

-Hai sa ne gândim în felul următor, ii spuse Dumnezeu: tu ești ca o lumânare în soare. Ești acolo cu alte milioane, miliarde de lumânări, pentru a crea soarele. Și soarele nu ar fi el însuși fără tine, el nu ar fi soarele, fără una dintre lumânările sale. Și, fără tine, el nu ar mai fi soarele, pentru ca nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci cum ai putea sa te cunoști pe tine însuți ca fiind lumina, când tu ești lumina?

-Pai, ii raspunse suflețelul, tu ești Dumnezeu, gândește-te la o soluție.

Dumnezeu zâmbi din nou și ii spuse:

-Am găsit deja soluția. Pentru ca nu te poți vedea ca fiind lumina, atâta vreme cât tu ești în lumina, atunci te vom înconjura cu întuneric.

-Ce este întunericul?, întreabă micul suflet.

-Este ceea ce tu nu ești.

-Îmi va fi frica de întuneric?, întreabă micul suflet.

-Doar dacă alegi tu sa îți fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa îți fie teama, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam, doar ne prefacem ca e întuneric.

-Aaaa!, exclama micul suflet, deja m-am liniștit.

Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apară exact opusul stării respective:

-Și asta este un mare dar, pentru ca, fără el, nu ai putea afla cum sunt toate, de fapt. Nu ai putea sa cunoști căldură, fără ajutorul frigului, sus fără jos, rapid fără încet, stânga fără dreapta, aici fără acolo, acum fără atunci.

Și, astfel, încheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici sa nu-l blestemi. În schimb, fii lumina în întuneric și nu te întrista din cauza lui. Atunci vei știi cine ești cu adevărat și toți ceilalți vor ști asta. Lasă tu lumina sa strălucească, pentru ca și ceilalți sa afle cât ești de special.

-Vrei sa spui ca e în regula sa ii las pe cei din jurul meu sa vadă cât de special sunt?, intreaba micul suflet.

-Bineînțeles!, răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regula! Dar amintește-ți ca „special” nu înseamnă „mai bun”. Toți sunt speciali, fiecare în felul sau. Deși mulți dintre ei au uitat lucrul acesta. Își vor da seama ca este în ordine sa se considere și ei speciali, la rândul lor, doar atunci când tu vei reuși sa accepți ca tu ești special.

-Minunat!, râdea micul suflet, sărind în sus de bucurie, pot sa fiu oricât de special îmi doresc!

-Și poți sa începi lucrul acesta chiar acum!, ii mai spuse Dumnezeu,care dansa de bucurie, împreună cu micul suflet. Apoi, îl intreaba:

-În ce mod îți dorești tu sa fii special?

-Nu înțeleg, răspunse micul suflet.

-Pai, a fi lumina înseamnă a fi special, și a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii blând. Este special sa fii creativ. Este special sa fii răbdător. Poți sa îmi spui în ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:

-Ma pot gândi la multe feluri de a fi special!, exclama micul suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de alții.

-Într-adevăr, ii răspunse Dumnezeu, iar tu poți fi toate acestea, sau orice parte îți dorești, oricând! Asta înseamnă să fii lumina!

-Știu! Știu! Știu ce vreau sa fiu!, striga micul suflet cu mult entuziasm. Vreau sa fiu special fiind iertător. E ceva special sa ierți?

-O, da! E foarte special.

-Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertător! Vreau sa trăiesc experienta a ce înseamnă să fii iertător.

-Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui sa știi ceva.

Micul Suflet devenea puțin nerăbdător. Părea ca mereu apar unele complicații.

-Ce anume ar trebui sa știu?, ofta micul suflet.

-Nu ai pe cine sa ierți.

-Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

-Nimeni!, răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici măcar un suflet în toată creația care sa fie mai puțin decât perfect. Uită-te în jurul tău!

Abia atunci observa micul suflet marea mulțime ce se adunase în jur. O mulțime de suflete veniseră din toată împărăția, pentru ca se răspândite vorba cum ca micul suflet purta aceasta conversație cu Dumnezeu și cu toții erau curioși sa o audă. Privind în jurul lui, micul suflet a trebuit sa ii dea dreptate: nu exista nimeni mai puțin minunat, mai puțin magnific,mai puțin perfect decât el însuși. Atât de minunata și de strălucitoare era mulțimea din jur, încât micul suflet abia o putea privi.

-Atunci pe cine ai putea ierta? Întreabă Dumnezeu.

-Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna micul suflet. Îmi doream sa trăiesc experienta Iertării. Doream sa aflu cât e de special sa fii iertător.

Și, astfel, micul suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un suflet prietenos ieși din mulțime și se apropie.

-Nu te întrista suflet micuț, ii spuse sufletul cel prietenos, te voi ajuta eu.

-Da?!?, se lumina micul suflet. Dar cum?

-Îți voi aduce pe cineva pe care sa ierți.

-Poți face tu acest lucru?

-Cu siguranță!, ciripi sufletul cel prietenos, pot sa apar în viata ta următoare și sa ma comport în asa fel, încât tu sa ai pe cine ierta.

-Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, întreabă micul suflet. Tu, care ești o ființă atât de perfecta! Tu, care vibrezi atât de puternic, încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa îți încetinești vibrația atât de mult, încât lumina pe care o radiezi acum sa se transforme într-un întuneric dens? Ce te-ar putea face, pe tine – care ești atât de ușor, încât dansezi deasupra stelelor și te miști prin împărăție cu viteza gândului – sa apari în viata mea și sa comiți astfel de lucruri?

Micul Suflet fu surprins de răspuns.

-Nu fi atât de mirat, spuse sufletul cel prietenos, și tu ai făcut același lucru pentru mine. Nu-ți amintești? Ohoooo, am dansat de multe ori împreună, noi doi. Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori, si în multe locuri. Tu doar nu-ți amintești. Am fost amândoi un tot. Împreună am fost sus-ul și jos-ul, stânga și dreapta, aici și acolo, acum și atunci. Am fost femeia și bărbatul, bunul si raul, am fost amândoi și victima și agresorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a ceea ce suntem cu adevărat.

Sufletul cel prietenos explica mai departe :

-Voi veni în viata ta următoare și voi fi „cel rau” de data asta. Îți voi face niște lucruri groaznice, și abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce înseamnă să fii cel ce iartă.

-Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător?, întreabă micul suflet, puțin speriat.

-Pai, ne vom gândi împreună la ceva, răspunse sufletul cel prietenos, făcându-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel prietenos deveni deodată serios și spuse cu o voce slaba:

-Ai avut dreptate înainte, sa știi.

-La ce te referi?

-Va trebui sa îmi încetinesc vibrațiile și sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt.

As avea o favoare sa îți cer.

-Cere-mi orice!, striga micul suflet, începând sa danseze și sa cante: Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător!

Atunci micul suflet observa ca sufletul prietenos rămas foarte tăcut.

-Ce anume dorești sa îmi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Ești un înger ca faci toate acestea pentru mine.

-Bine-nteles ca sufletul cel prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toți sunt îngeri. Eu va trimit numai îngeri.

Și atunci micul suflet nu-și dori nimic mai mult decât sa îndeplinească dorința prietenului sau:

-Ce pot sa fac pentru tine?

Sufletul cel prietenos raspunse:

-Atunci când te voi lovi și te voi izbi, în momentele în care îți voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ți le imaginezi, în chiar acel moment, amintește-ți te rog….. Cine sunt cu adevărat.

-Oooooo, îmi voi aminti, plângea micul suflet, îți promit! Mi te voi aminti exact asa cum ești acum, aici.

-Bine, răspunse prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atât de bine, încât voi uita și eu, la rândul meu. Și dacă nu îți vei aminti tu cine sunt cu adevărat, s-ar putea sa nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Și dacă uit cine sunt, s-ar putea ca și tu sa uiți cine ești. Și astfel, vom fi amândoi pierduți. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina și sa ne amintească amândurora cine suntem.

-Nu, nu vom uita, ii promise micul suflet, îți voi reaminti eu. Și îți voi mulțumi ca mi-ai adus acest dar – șansă de a trai experienta a cine sunt cu adevărat.

Și astfel, cei doi căzusera de acord. Micul Suflet își începuse noua viata, emoționat sa fie lumina, ceea ce era foarte special, și entuziasmat sa facă parte din acel ceva foarte special, numit IERTARE.

Micul Suflet aștepta cu nerăbdare sa fie în stare sa trăiască experiența Iertării și să-i mulțumească oricărui suflet care făcea ca acest lucru sa fie posibil. Și, ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui – chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristețe – dar mai ales dacă îi aducea tristețe – micul suflet își amintea ce-i spusese Dumnezeu:

-Adu-ți aminte: eu vă trimit numai îngeri.

*fragment din cartea Conversații cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch.

Am ales sa scriu aceasta poveste aici pentru ca mi se pare cel mai bun exemplu în a ne arata ca nu suntem noi în măsura sa judecam pe alții pentru ceea ce fac. Nu știm cu ce lecții sau cu ce examen au venit în aceasta lume. Știu doar ca nimic din cea ce mi se întâmplă nu este întâmplător…… E stabilit…. Cea ce trebuie sa învăț voi învăța mai devreme sau mai târziu, mai ușor sau mai greu….. Dar voi învață! De mine depinde cum.

Judecata noastră fata de celălalt nu arata decât lipsa noastră de conștientizare a darului pe care acea persoana îl are pentru noi.